Primul pas

Cât de greu poate fi? Aparent o întrebare simplă pe care ne-o punem de fiecare dată când ne aflăm în fața unei provocări lansate de cineva, sau pur și simplu în momentul în care ne decidem să demarăm o afacere sau un blog. Cât poate fi de greu? X și Y au reușit, eu de ce nu aș putea să o fac? O serie de întrebări se perindă în capul nostru, răspunsul fiind, de cele mai multe ori, același: nu este pentru mine, eu nu pot să o fac, sigur nu pot, cei care au făcut-o au talent, au tot ce le trebuie, mie îmi lipsește ceea ce au alții.

Cât poate fi de greu?

Pe măsură ce stau și scriu îmi dau seama că acestea sunt false probleme, bariere artificiale pe care le punem în fața noastră fără un motiv anume, lucruri care fac parte mai degrabă dintr-un mecanism de autoapărare. Ne este teamă, ne este teamă de ce spune lumea din jur, ne este teamă de ce vor spune părinții, frații, prietenii, practic toți cei dragi, ne este teamă să nu-i dezamăgim într-un fel în cazul în care nu reușim. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care spunem de cele mai multe ori “Nu” unei inițiative. La asta aș mai adăuga și încăpățânarea cu care căutăm scuze doar ca să nu facem ceva, ceva pentru noi, prin care să ne simțim împliniți.

Și eu m-am aflat în această situație, recunosc. Exemplul este chiar acest blog. Chiar dacă primele discuții legate de lansarea unui blog le-am purtat încă din 2012 cu Dragoș Roua, a fost nevoie de 3 ani să mă mobilizez și să încep să scriu. De ce? Exact pentru motivele de mai sus.

Cat de greu poate fiSursa foto: http://goo.gl/2zqmfx

Chiar dacă mulți m-au încurajat în acest sens, de fiecare dată găseam câte o scuză: eu nu am fost bun la compunere – ceea ce este adevărat – eu nu mă pricep la scris, sunt mult prea sintetic și nu îmi place să scriu povești… găseam scuze de fiecare dată. Acum m-am oprit din a căuta scuze, am făcut primul pas și sunt decis să merg mai departe.

În urmă cu două luni, mai exact pe 14 ianuarie, lansam o întrebare pe pagina personală de Facebook: să-mi fac un blog sau nu? Recunosc că am fost plăcut surprins de feedback-ul primit, foarte util și constructiv. Acesta a fost primul pas.

De foarte multe ori am văzut antreprenori sau intraprenori care au aceeași dilemă: De unde încep?

În ultimii ani am fost expus destul de mult mediului antreprenorial românesc și internațional. De foarte multe ori am văzut antreprenori sau intraprenori care au aceeași dilemă: De unde încep? Într-o formă sau alta, orice afacere își datorează succesul unui proces, uneori intenționat, alteori accidental, de experimentare de tip “trial-and-error ”.

Dacă aveți curiozitatea să faceți o cercetare, veți observa că aproape orice inițiativă antreprenorială s-a născut dintr-o idee care diferă aproape în totalitate de ideea inițială.

De exemplu, în urmă cu câțiva ani, doi antreprenori din US au fondat o companie numită Odeo, prin care au lansat un serviciu care îi ajuta pe utilizatori să-și organizeze podcast-urile. Compania a obținut o finanțare din partea Charles River Ventures. Din varii motive, unul dintre fondatori a plecat și a fondat o nouă companie numită Obvious, care ulterior a achiziționat Odeo. În urma achiziției a decis să comercializeze un serviciu pe care echipa Odeo îl testa de ceva timp. Șapte ani mai târziu s-a născut Twitter, o platformă cu sute de milioane de utilizatori, venituri anuale de peste 500 de milioane de dolari și o valoare estimată de 25 de miliarde dolari. Și toate acestea după doar prima zi de tranzacționare la bursă, în noiembrie 2013. Care este motivul pentru care au reușit? Secretul – dacă vreți să-i spuneți așa – nu stă în ideea în sine, ci în experimentarea de genul “trial-and-error” care, de cele mai multe ori, poate transforma o simplă idee într-o propunere de business câștigătoare.

Secretul – dacă vreți să-i spuneți așa – nu stă în ideea în sine, ci în experimentarea de genul “trial-and-error”

Un studiu realizat de Shikhar Ghosh, Senior Lecturer la Harvard Business School, a relevat faptul că 75% dintre start-up-urile care au primit finanțare de la fonduri de investiții nu au reușit să întoarcă investitorilor capitalul investit în ele de către aceștia și nici să genereze randamente pozitive. Toate acestea în ciuda faptului că start-up-urile în discuție reprezentau crème de la crème, fiindcă altfel nu ar fi obținut finanțarea. Dintre aceste companii, 95% nu au reușit să atingă țintele financiare stabilite în planurile de afaceri. Doar 40% dintre cele peste 10.000 mii de companii de software care au reușit să obțină finanțare și să primească bani de la un investitor, fie el și instituțional, au atins o valoare la exit de 1 miliard USD. Adică 0,4%. Mai mult decât atât, peste 50% dintre companii nu trăiesc suficient de mult și ajung să se închidă după primii 5 ani de existență.

În esență cred că, de cele mai multe ori, inițiativele antreprenoriale eșuează nu pentru că au neapărat idei rele la bază, ci din alte două motive, și anume:

  1. puținul timp alocat cercetării, în sensul de validare a ideii prin produsul sau serviciul oferit clienților;
  2. tratarea unui start-up ca fiind fratele sau sora mai mică a unei corporații, prin asta înțelegând neglijarea nevoii de a realiza un plan de afacere detaliat chiar la început de drum și oferirea unui produs care pornește de la faza de dezvoltare la testarea de către client sub forma de alpha, beta, utilizând feedback-ul primit pentru a creiona un produs final. Acest tip de abordare se potrivește unei companii care are deja o bază de clienți și, mai mult decât atât, îi cunoaște foarte bine.

Dacă o companie matură își permite să aloce resurse pentru cercetare de piață și/sau pentru a testa un produs, pentru un start-up lucrurile stau puțin diferit, în sensul că, cel mai adesea, echipa de fondatori sau fondatorul pleacă de la premisa că ei știu exact ce își doresc consumatorii, fără a aloca prea mult timp înțelegerii comportamentului acestora pentru a identifica în mod corect ceea ce își doresc ei cu adevărat. Focusul acestora se pune de cele mai multe ori pe ieșirea cât mai repede pe piață cu un produs sau serviciu. Reușita unei idei constă în răbdarea cu care echipa sau antreprenorul reușește să iasă în stradă și să stea de vorbă cu consumatorii, indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau companii, punând întrebări care să le testeze ipotezele și corectând acolo unde nu se potrivesc lucrurile. O altă greșeală des întâlnită printre antreprenori derivă din abordarea eronată a design-ului unui produs sau serviciu, plecând de la ideea că ei știu deja ce își doresc clienții, deși nici măcar nu și-au testat supozițiile, riscând astfel să scoată pe piață un produs sau un serviciu care nu se vinde.

Eu am făcut primul pas și am primit un feedback care m-a încurajat să merg mai departe.

Eu am făcut primul pas și, încercând să obțin părerea potențialilor mei cititori, am primit un feedback care m-a încurajat să merg mai departe. Deși nu am vorbit prea mult despre ceea ce voi scrie ci doar am testat ideea, feedback-ul primit a fost încurajator. Am o idee despre ce mi-aș dori să reprezinte acest blog, însă sunt convins că voi primi feedback pe care îl voi încorpora în planul pe care îl am deja, astfel încât să devină un produs de succes.

Ți-a plăcut articolul?Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

5 comentarii pentru “Primul pas

  1. Adi

    15 martie 2015 at 20:37

    O calatorie de 10.000 de leghe incepe cu primul pas. Succes si eu apreciez foarte mult structurarea si eficienta informatiilor. Numai de bine! Multumesc.

  2. Crina Coranga

    16 martie 2015 at 10:52

    Un inceput foarte bun! Chiar ma intrebam de ce nu exista un blog…:)

  3. Feri

    16 martie 2015 at 12:36

    Cred ca vei reusi in tot ceea ce ti-ai propus!

    Mult succes si sa auzim de bine!

  4. Stela Stefania

    9 aprilie 2015 at 18:05

    Consider ca cel mai greu este sa te decizi sa te apuci de ceva. Pentru ca pe masura ce inaintezi in orice intreprinzi, descoperi idei noi, oportunitati noi, si oportunitatile nasc oportunitati. E greu sa iesi din zona de confort si sa aloci timp si energie unui proiect nou, pentru ca nu stii incotro te indrepti, chiar si in momentul in care ai o tinta clara. De foarte putine ori, ajungi in punctul in care ti-ai propus, si cel mai adesea motivul este ca descoperi ca altceva ti se potriveste, ca esti bun la altceva, si usor usor iti schimbi perspectivele. Dar nu ai putea ajunge acolo daca nu ai incepe. Practic, important e sa incepi si traseul il vei descoperi pe parcurs. E bine sa fii receptiv la ce e in jurul tau!
    Mie personal imi place cum scrii. La cat mai multe articole!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*