Why I give?

This questions comes up more and more lately. Yesterday I had a class with my students from all grades 9-11, I was presenting them the improved version of schools enterprise program which I’m proud of it, not because I’m taking a lead but because I got my fellow colleague response to it and their involvement.

During this 2 hours meeting I got a question, why? Why a person like me with my background is doing all of this. My first reactions was a smile, and I asked myself yes Peter why? and then something just popped up, because I care. I do care about you, was my answer, because I do care for you and I do care you to succeed. Reply was stunning , „I shouldn’t” like telling me somehow that they don’t deserve it, like being overwhelming for them. It might be but I do care and thats my honest and true motive behind it. I’m not doing it for money, if money would have been my drive I think the school couldn’t have afford me, sorry Diana for saying that I respect you and what you’ve achieved there but that is the truth, its not my drive and will never be. I’m still doing more then I’m suppose to, but I do care, I do care for my students and the school. I think this comes from my background.

I remember that while I was in my primary school I spent most of my time in hospitals and spent less time in school due to my cancer. But I had a tutor which I ended up respecting a lot because I had the feeling that he cared for me. He used to come home to visit and making sure I’m fine, came home and sitting with me for a while and then playing backgammon with my father when he was at home. I think I owe him a lot. While in school later one I always dreamed to have a teacher that is not really a teacher would be more then that. Would be mentor, a coach or a guide through life.

Some of my fellow colleagues are also puzzled why, so this is why because I care and is nothing bad about it. I see it as being something normal and this is what I consider being normal, if we would care more about others then I think world would be different, thats why I’m involved in charity that much, thats why I mentor sometimes for free, thats why I’m involved in many things just because I care.

I wish that my students will remember me not like their professor or teacher, I would like them to remember me as the one who triggered their curiosity, I would like them to remember me not as the one who taught them economics or business, I would like them to remember me as the one who taught them to think economics or business, the one who taught them to communicate, to argue, to express and trust themselves and why not the one the one who helped them to become a better version of themselves. That why I give, because I care.

Things are just getting better

În ultimele zile veștile bune par să vină una după alta: în curând vom avea un mult așteptat fond de growth, noi programe pentru antreprenori si in curând un nou layout pentru blog.

În acest context cred că este oportun să vorbesc despre un program care merită atenția celor care se gândesc serios să intre în lumea antreprenoriatului.

De exemplu, programul celor de la Founder Institute este mult diferit față de ceea ce găsești la ora actuală pe piață. Probabil o să spuneți că sunt multe, că e încă o poveste cu unii care încearcă să vândă ceva sau să ne spună cum se fac banii pe Amazon.

Dar nu, nu este un program oarecare. E programul care de la fondare și până în prezent a reușit prin absolvenți să creeze un portofoliu evaluat la 10 mld de USD. A creat de-a lungul timpului peste 15 mii de locuri de muncă și se desfășoară în peste 50 de țări. Este programul care după finalizare a reușit în 2015 să ridice finanțări în valoare de peste 150 mil de USD. Este programul care a contribuit la lansarea Udemy USA (de exemplu, finanțare de peste 170 mil USD – Peerby Europa a ridicat peste 5 mil USD, Icarsclub – Asia care a ridicat peste 100 mil USD)
De ce este acest program atat de eficient? Pentru ca acorda o atentie deoebita celor trei elemente esentiale Fondatori, Munca in echipa si Proces.

Să începem cu începutul – De ce Fondatori? Cred că idei sunt cu milioanele, însă companiile de succes se nasc datorită fondatorilor buni. Programul a reușit să dezvolte un sistem de evaluare denumit testul DNA prin care este determinat dacă fondatorii au tot ceea ce le trebuie ca să reușească. Peste 30 de mii de persoane au efectuat acest test (a fost tradus în 9 limbi) iar rezultatele au fost corelate cu rezultatele obținute de peste cei 2000 de absolvenți ai programului, având o predictibilitate de peste 85%. Acest test evaluează patru caracteristici principale: High Fluid Intelligence, Moderate Agreeableness, High Openness și Other Traits. Acest test este gratuit pentru toți cei care participă la evenimentele FI și se înscriu pentru test. Dacă la cele de mai sus adăugăm și mentori excepționali, atunci echipa este rețeta de succes e completă.

Adevărul este că magia se întâmplă doar dacă cei cu abilități excepționale reușesc să colaboreze pentru atingerea unor obiective comune.

Founder Institute este unul din puținele programe care lucrează alături de fondatori de la faza de idee până în faza de lansare. De-a lungul acestui proces au loc întâlniri și sesiuni de mentorat. Este singurul program în care participanții au livrabile, iar în cazul în care nu reușesc să îndeplinească ceea ce au de făcut nu merg mai departe. Fiecare echipă selectată în program trebuie să facă câte un pas spre lansarea proiectului. Nu sunt teme, ci sunt livrabile care arată progresul realizat, cei care nu reușesc pleacă. Din acest motiv este singurul program cu o rată de absolvire mai mică de 35%.

Asa cum spunea și Jason Calacanis – printre primii finanțatori ai UBER “The Founder Institute is the most raw “street” program out there for startups”.

De ce FI? pentru că este singurul program care îți oferă structură, mentorat și networking care te ajută să evoluezi în 3.5 luni cât alții în ani. Este singurul program care îți oferă acces direct la mentori din Silicon Valey sau oriunde de pe glob.

Următorul eveniment este pe 31 oct.

Nevoia unei strategii de marketing – Péter Barta

marketing-color-colors-wheel-medium

Acest post vine ca urmare a unei experiențe din ultimi ani. De ceva ani am șansa să lucrez cu o echipă extraordinară din cadrul Google în implementarea mai multor proiecte destinate agențiilor partenere sau studenților interesați să obțină diverse certificări sau de ce nu să devină antreprenori deschizându-și o afacere în domeniul marketing-ului online.

Această experiență mi-a atras atenția asupra unui fenomen care pare mai degrabă generalizat, cel puțin în rândul companiilor mici ca să nu spun și a celor mari. Companiile nu înțeleg exact ce pot obține utilizând diverse instrumente de marketing digital, tot ce aud este ca adwords este bun și frumos, dar nu înțeleg exact valoarea produsă. Nefiind un produs tangibil este greu să îți dai seama pentru ce plătești mai exact. Atunci când îți este foame te duci și cumperi o pâine, un salam, o brânză și ai o masă, îți satisfaci o nevoie, ști pentru ce anume plătești. Când vine vorba de adwords, campanii de remarketing, social media și așa mai departe nu prea ai idee ce obții sau dacă într-adevăr obții ceea ce îți dorești, adică îți potolești foamea, indiferent ce formă îmbracă această foame.

Dar hai să vedem de ce este nevoie de o strategie de marketing coerentă, aici nu mă refer la un document pompos, ci mă refer la un set de acțiuni pe care oricine le poate întreprinde orice companie pentru a crește vizibilitatea și genera valoare clienților.

Nu sunt expert în online marketing, departe de mine mai am multe de învățat, dar la nivel principial cred că înțeleg despre ce este vorba.

Sunt numeroase definiții date marketingului, Kotler spune “marketingul este un proces social prin care indivizii și grupurile de indivizi obțin ceea ce au nevoie sau doresc, prin crearea și schimbul de produse și valori”, The Chartered institute of Marketing definește astfel “marketingul este managementul proceselor care identifică, anticipează și satisfac în mod profitabil cerințele clienților”, ce este comun celor două definiții este identificarea și satisfacerea nevoilor clienților.

Marketingul digital în schimb este puțin diferit în sensul instrumentelor utilizate și nu în scop. În cazul marketingului tradițional ne folosim de diverse instrumente cum ar fi: materiale în spațiul public indiferent de forma pe care o îmbracă, clip radio sau TV, outdoor placement etc. În schimb marketingul digital este un proces prin care o companie, se folosește de instrumente digitale, tehnici și tactici pentru a crea valoare clienților. Produsele sau serviciile oferite de firme sunt transpuse într-un format digital, care vin în întâmpinarea nevoilor și a ceea ce își doresc clienții, comunică – promoții digitale – și livrează – într-un spațiu digital cum este magazinul online – aceste produse, și nu în ultimul rând reușesc să extragă o parte din valoare creată – prețul – online. Aceste elemente contribuie la strategia de marketing digital al unei companii. Termenul digital se referă la orice tip de acțiune derulată în spațiul world wide web – internet – mare parte din acțiunile de marketing online se derulează în acest spațiu.

De ce ai nevoie pentru a avea succes cu o strategie de marketing?

Nu este mare lucru, dar înainte de toate ar fi bine să posezi principii de bază despre cum funcționează o afacere. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar foarte mulți antreprenori în domeniul online și nu numai, nu înțeleg lucruri de bază cum ar fi ce este un cost, suport back-office, customer service. Mulți dintre ei confundă venitul cu profitul realizând destul de târziu că afacerea lor se scufundă. Un alt lucru esențial pe care orice antreprenor ar fi bine să îl înțeleagă este faptul că nu există o soluție care se potrivește tuturor. Dacă pentru unii funcționează doar campanii de adwords, de cele mai multe ori este nevoie de o combinație între conținut de calitate, produse și servicii care răspund unor nevoi clare, ai nevoie de SEO – search engine optimization – campanii de link building, reclame pay per click, bannere, newsletter și multe alte lucruri combinate. Nu în ultimul rând, ceea ce uită mulți este faptul că central oricărei afaceri este clientul și ce își dorește acesta. Dacă nu ai o gamă de produse sau servicii care să răspundă nevoilor acestora, un preț competitiv poți să faci câte campanii de marketing online dorești pentru că tot nu vei fi eficient.

Lipsa unei planificări de business, și în mod intenționat nu folosesc cuvântul strategie pentru că mulți antreprenori cred că definirea unei strategii reprezintă apanajul companiilor mari, și stabilirea unor obiective de business conduc de cele mai multe ori la frustrări. De ce frustrări? Pentru simplul motiv că nu există mecanismele prin care să măsori eficiența marketingului. Pentru un antreprenor sau manager marketingul digital este o modalitate nouă prin care își pot atinge obiectivele de business, în cazul în care acestea sunt setate. Care sunt planurile tale pe termen lung? Care sunt activitățile pe care le vei întreprinde în atingerea obiectivelor de creștere al afaceri? Cum poate fi activitatea de marketing digital încorporată în activitatea curentă?

Indiferent la ce activități te gândești ca antreprenor acestea vor trebui orientate către:
• sprijinirea clienților tăi în satisfacerea nevoilor acestora într-un mod cât mai cost eficient
• extinderea către noi segmente sau piețe
• lărgirea ofertei de produse sau servicii.

Să ne înțelegem bine, online marketing-ul nu a apărut de ieri de azi, o formă oarecare de online marketing, chiar dacă acesta era rudimentar, era făcut și înainte de apariția Google, chiar dacă se limitau la display cu bannere, atunci tehnologia permitea doar atât. Marketing-ul digital este un proces amplu, dacă înțelegi ce este marketingul în general și știi care este funcția acestuia pentru companie atunci este relativ ușor să înțelegi la ce te ajută. Asta este valabil și în rândul agențiilor care, cu regret o spun, nu prea înțeleg care este funcția marketingului.

Un element care persistă în rândul celor care doresc să utilizeze marketingul digital pentru a-și crește afacerea este că nu costă nimic. Din păcate costă, aș recomanda să nu fie văzut ca și cost, ci mai degrabă ca o investiție. Înainte de a decide ce anume vei face sugestia mea este să apelezi la o agenție specializată, nu este atât de ușor precum pare, nu este suficient să ai un cont deschis șă să începi să te joci, la un moment dat lucrurile se pot complica de asta, ca orice om de business, ai nevoie de un set de instrumente de măsurare a eficienței astfel încât atunci când te duci la o agenție specializată știi ce anume să îi ceri pentru a vedea cum anume vei integra activitățile de digital marketing în activitatea ta curentă. Îți recomand câțiva indicatori de urmărit:
• costul de achiziție al clientului care reprezintă costurile de marketing (digital) împărțit la numărul de leaduri generate;
• punctul de break-even, acest număr este dat de punctul în care veniturile sunt egale cu costurile, după atingerea acestui punct orice vânzare reprezintă un profit. Pentru a calcula acest punct ai nevoie mai întâi să calculezi gross margin, care se calculează prin scăderea costului bunurilor vândute sau costul livrării serviciilor din venituri. În pasul următor calculezi totalul costurilor fixe – aceste costuri nu se modifică de la lună la lună. În final împărțind costurile fixe la gross margin îți rezultă punctul break even sau puntul de inflexiune, care îți spune câte vânzări trebuie să ai pentru a-ți acoperi costurile. Pentru a fi mai exact, poți să calculezi costul vânzărilor – aceste costuri variază în funcție de vânzările pe care le ai – și să le scazi din venituri.
• ROI sau return on investment se referă punctul la care îți recuperezi investiția făcută în campaniile de digital marketing sau afacere. De cele mai multe ori vei calcula ROI pentru o perioadă de cel puțin un an. Pentru a calcula ROI împarte profitul și nu veniturile la suma investită.

În loc de concluzie

Nu este vina beneficiarilor, cel puțin din punctul meu de vedere, pentru că nu înțeleg exact cum anume marketingul digital îi poate ajuta. Cred că este un mix de elemente. Lipsa de înțelegere în rândul acestora a fenomenului online și ce presupune acesta, idea generalizată că un site ieftin poate să te îmbogățească, idea că e simplu de făcut se pricep și ei să facă online marketing, în definitiv de ce ai nevoie este un cont și începi să licitezi, asta ca să privim simplist lucrurile, faptul că există mulți amatori în piață care fac mai mult rău decât bine, faptul că multe agenții nu știu care este value proposition-ul produsului/serviciului oferit, și lista mea poate continua.

Nu vreau să ma erijez în apărătorul agențiilor, sunt multe agenții bune în piața, trebuie doar să ai răbdare să cauți. Nu încerca să internalizezi nimic din ceea ce nu este core business. Rolul tău ca antreprenor este să livrezi valoare clienților tăi la un cost optim, ocupă-te de ceea ce știi tu mai bine, adică să îți servești clienții, lasă restul în seama celor care se pricep. Nu ezita să “concediezi” agenția în cazul în care nu livrează rezultate.

Cum să lucrezi cu un mentor?

Poate părea un subiect puțin interesant dar eu cred că merită dezbătut. De ce? am să încerc să ofer un răspuns în această postare. În experiența mea, acumulată de-a lungul anilor am fost pus în situația de a avea nevoie de un mentor. Dar nu l-am găsit la momentul în care îl căutam. Iar atunci când amIMG_5714 crezut că l-am găsit nu am știu exact ce anume să-i cer. Anii au trecut, eu am acumulat experiență și, din postura în care căutam un mentor, am ajuns să devin mentor pentru mai multe persoane, antreprenori sau start-up-uri. De cele mai multe ori însă am întâlnit antreprenori care, fie au fost în aceeași postură ca și mine, adică au căutat un mentor, iar când l-au găsit nu au știut ce să-i ceară fie, pur și simplu, au dat peste un mentor care nu știa cum să-i ajute. Ceea ce, din păcate, se întâmplă destul de des în ziua de azi.

În evoluția noastră ne dăm seama că avem nevoie de mentori sau sponsori pentru a deveni mai buni și pentru a crește. Nu numai din punct de vedere profesional dar și al business-ului. Dar ce înseamnă să ai un mentor sau un sponsor și cum anume să lucrezi cu el/ei este mai greu de înțeles. Din mai multe motive. În primul rând, ne lipsește cultura mentoratului sau a ceea ce se cheamă sponsor (aici nu ma refer la sponsorizările făcute de companii desigur, ci găsirea unei persoane, de obicei un senior, în cadrul companiei care să te ajute să crești). În al doilea rând, prea puțin ne caracterizează o cultură a datului înapoi (în sensul în care îi ajuți și pe ceilalți să crească fie odată cu tine, fie din postura în care se află să ajungă într-o poziție mai bună).
Însă, în ultimul timp acest lucru a început să se schimbe; au apărut multe programe, unele chiar inițiate de mine alături de colegii mei, cum ar fi Business Mentoring Program sau programe de educație care au avut o componentă de mentorat (de exemplu, fac parte din grupul de mentori din cadrul programului inițiat de RBL 101 companii de la stres la succes).
Ce am constatat este că antreprenorii nu știu cum să lucreze cu mentori sau cum să dezvolte o relație cu aceștia. Mai sunt, de asemenea, și cazuri în care cei care sunt în postura de mentor nu știu ce anume presupune acest lucru.

Ce nu știi despre mentoratul eficient?

Drept urmare am să încerc ca prin această postare să ofer o imagine a ceea ce înseamnă să lucrezi cu un mentor sau un sponsor. Pentru început vă propun un mic test preluat de la Harvard care se intitulează generic “Ce nu știi despre mentoratul eficient”; sunt 7 întrebări prin care poți determina cât de pregătit ești să lucrezi cu un mentor sau cu un sponsor.

1. Este important să-ți definești obiectivele de mentorat și așteptările:
A. în consultare cu managerul tău
B. la începutul relației de mentorat
C. după ce ai avut o serie de întâlniri cu mentorul tău și ați dezvoltat o relație solidă
D. după ce ai primit feedback referitor la punctele tale tari și slabe ca urmare a unei evaluări
2. Un sponsor depășește limitele mentoratului tradițional prin:
A. după stabilirea unei legături formale între tine și departamentul HR pentru mentorat
B. lucrând direct cu managerul tău pentru a a stabili un parcurs de dezvoltare personală
C. utilizând influența acestuia pentru a face lobby în favoarea inițiativelor și avansării tale
D. crearea unui post în departamentul sponsorului
3. Grupul tău informal de mentori selectați în “consiliul tău director personal” ar trebui să fie compus din:
A. diverse persoane din cadrul companiei care au un interes în cariera ta
B. directori care dețin poziția la care tu aspiri să o ocupi într-i bună zi
C. prieteni apropiați care înțeleg punctele tale forte și obiectivele tale
D. diverși specialiști din rețeaua ta care te pot sfătui în diversele provocări pe care le ai
4. Co mentoratul este o opțiune valoroasă atunci când:
A. ai nevoie de îndrumare de la mai mult de o persoană
B. ai o abilitate specifică pe care vrei să o dezvolți și una pe care o poți transmite
C. tu și colegul tău aveți nevoie de îndrumare de la aceeași persoană
D. ai nevoie să-ți dezvolți mai multe competențe și abilități
5. Într-o relația de mentorat inversă:
A. Mentee-ul întoarce ceea ce a primit prin mentorarea unui coleg junior
B. Mentee-ul primește suport după ce a făcut o greșeală
C. Mentorul oferă suport adresând întrebări
D. Mentorul învață de la mentee și din procesul de mentorat
6. Poți să-ți dezvolți o rețea mai bună prin:
A. încurajând membrii rețelei să-și dezvolte propriile rețele
B. stând departe de relațiile parazitare care îți consumă energie și concentrându-te pe cei care aduc energie pozitivă și te ajută șă-ți atingi obiectivele
C. apelând la persoane care împărtășesc aceleași interese și valori cu ale tale
D. intrând în contact cu cât mai mulți oameni noi
7. Durata ideală pentru o relație de mentorat ar trebui să dureze:
A. 1 an
B. 5 ani
C. pe parcursul carierei
D. atât timp cât ai nevoie, nici mai mult nici mai puțin.

Mituri despre mentorat

Mentoratul a evoluat foarte mult în timp. Dacă în trecut ne imaginam o serie de executivi care consiliau și ajutau de-a lungul anilor juniorii sau pe cei la început de drum, acum mentoratul provine dintr-o serie de surse și gândire colectivă. Sunt și câteva mituri care persistă în mentalitatea colectivă referitoare la mentorat:
1. trebuie să găsești un mentor perfect – este puțin probabil să reușești să evoluezi atât în carieră cât și în business apelând doar la un singur mentor;
2. mentoratul presupune o relație formală pe termen lung – deoarece lucrurile sunt într-o continuă schimbare, atât din punct de vedere al serviciului cât și al business-ului, este nerealist să poți formaliza ceva pe termen lung, mai degrabă gândește-te la mentorat ca un instrument la care să apelezi atunci când ai nevoie;
3. mentoratul este doar pentru începători (juniori) – nu este chiar așa; chiar și persoanele în poziții senioare au nevoie de mentorat din partea unor persoane mai experimentate, mai ales pentru cei care acced în poziții superioare. Inițierea lor nu s-a terminat penru că pot apărea noi provocări prin care pot trece cu suport primit de la o persoană mai experimentată. Greșeala cea mai frecventă este să crezi că te-ai gândit la toate;
4. mentoratul este apanajul celor mai experimentați și care fac asta din bunătate – chiar dacă mentorii pot avea parte de o serie de satisfacții ajutând pe ceilalți să se dezvolte, relația trebuie să fie benefică de ambele părți și nu unidirecțională.

Din experiența mea mulți dintre cei care lucrează sau încercă să apeleze la mentori nu sunt conștienți de ce au nevoie. Și atunci se naște întrebarea legitimă – ce fel de mentori am nevoie și unde îi pot găsi?
Răspunsul nu este simplu, dar dacă te aștepți ca o persoană înțeleaptă să te remarce și să te ajute să-ți atingi potențialul cu siguranță te așteaptă o dezamăgire. Cel mai bine este să controlezi tu procesul și să cauți acele persoane care pot să te ajute să-ți atingi obiectivele personale sau de business. Aici apare prima dificultate: majoritatea dintre noi nu știm să lucrăm cu obiective și de cele mai multe ori nu știm ce vrem sau unde dorim să ajungem din punct de vedere al afacerii (acesta este un prim obstacol). Pentru a reuși să identifici corect mentorul sau sponsorul potrivit îți recomand să clarifici mai întâi care sunt obiectivele tale de învățare. “Am nevoie de expertiza tehnică sau strategică?” în funcție de răspunsul la această întrebare îți stabilești obiectivele personale. Pentru asta uite câteva întrebări ajutătoare:
1. Ce vrei cu adevărat să fii sau să faci? – nu te gândi doar la nivel de obiective de business dar și la pasiunile tale;
2. Ce din ceea ce faci bine te ajută să ajungi unde ți-ai propus? – care sunt punctele tale forte care te vor ajuta?
3. Ce din ceea ce faci nu faci bine și te împiedică să îți ating obiectivele? – aruncă o privire sinceră asupra punctelor tale slabe, provocărilor pe care le ai sau blocajelor care îți îngreunează drumul;
4. Ce vei face diferit începând de mâine pentru a răspunde acestor provocări?
5. Unde ai nevoie cel mai mult de ajutor și cine te poate ajuta?
Nu îți stabili mai mult de trei patru obiective pe care să le atingi cu ajutorul unui mentor sau sponsor și nu uita să comunici aceste obiective mentorului sau sponsorului tău.

Mentor vs Sponsor

Înainte de a decide dacă ai nevoie de un sponsor sau mentor, să vedem care este diferența între cei doi:

Mentorul:
– poate să ocupe orice poziție ierarhică
– oferă suport emoțional, feedback despre cum să-ți îmbunătățești diversele aspecte sau alte sfaturi
– constituie un model
– ajută mentee să facă față diverselor politici din interiorul companiei sau antreprenorii să depășească anumite blocaje
– se străduiește să crească încrederea în sine a mentee-ului
– se concentrează pe dezvoltarea personală și profesională a mentee-ului

Sponsorul:
– trebuie să fie un senior cu influență
– oferă protégé-ului expunere în fața altor executivi care pot să-l ajute să crească profesional sau unui antreprenor din punct de vedere al afacerii
– se asigură că protejații lui sunt avuți în vedere pentru cele mai promițătoare oportunități sau provocări
– își ferește protejații de orice publicitate negativă care ar putea dăuna relațiilor cu alți seniori
– se luptă ca protejații lor să fie promovați.

Provocarea ta de abia acum începe: a găsi mentorul sau mentorii potriviți este un proces destul de lung, dar nu imposibil. Totul pleacă de la obiectivele tale de dezvoltare personală; odată stabilite poți să cauți oamenii care te pot ajuta să-ți atingi acele obiective. Nu uita cel mai important lucru și anume: caută pe cineva cu experiența necesară să te ajute să-ți atingi obiectivele.

Răspunsurile corecte la testul din blog sunt: 1b, 2c, 3d, 4b, 5d, 6b, 7d. Acum sper că ești ceva mai pregătit să lucrezi cu un Consiliu Director personal.

Despre ce înseamnă să fii antreprenor

photo-1421757295538-9c80958e75b0

Luna aceasta am fost prins cu evenimentul organizat (în fiecare an) de Young Leaders Club Startup! From Idea to Action. Am avut onoarea să fiu într-o companie selectă de speakeri printre care i-aș enumera pe Jason Hardebeck – Managing Director DreamIt, Rob Johnson – Managing Director for TechStars Metro, Martin Weber – Program manager EuropeanPioneers, Paul Olteanu – People Dynamics. A fost, din punctul meu de vedere, unul din cele mai bune evenimente organizate de YLC până acum, și unul din cele mai bune evenimente destinate antreprenorilor de pe piață. Nu am să vorbesc prea multe despre eveniment (pot să ofer detalii pentru ediția de anul viitor celor interesați la cerere), ci am ales că vorbesc despre o problemă pe care o văd în mod constant la antreprenorii pe care am șansa să îi văd.

Din experiența pe care o am mulți antreprenori caută să inventeze ceva nou, caută idei originale în speranța că acel lucru nu a fost inventat de nimeni până acum. Adevărul este că acest lucru este aproape imposibil. Nu cred că mai sunt prea multe lucruri de inventat care să acopere o anumită nevoie, ci mai degrabă cred că nevoile pe care le avem ca ființe umane au evoluat, dar la bază sunt aceleași. Nu cred că Facebook a creat nevoia de socializare (unul din exemplele pe care le aud foarte des). Eu spun că Facebook nu a făcut nimic altceva decât să dea o altă formă modului în care comunicăm și socializăm. Apple, de exemplu, nu a inventat mai nimic, până la apariția acestei minunate companii am avut calculatoare, noi cu ale noastre HC-uri 85 sau 90 și altele, alții cu alte branduri. Ele nu erau estetice sau ușor de utilizat, e drept. Practic a trebuit sa vină Apple să ne ofere o altă perspectivă asupra modului în care calculatoarele personale pot arăta și pot fi utilizate; la fel și cu muzica digitală sau echipamentele de redare muzică în format digital. Exemple mai sunt, dar am să mă opresc aici. Ambele companii nu au făcut nimic altceva decât au reașezat anumite lucruri în contextul lor de atunci, fie s-au concentrat pe design sau conveniență, ușurința utilizării în cazul Apple sau a modului în care comunicăm și relaționăm într-o eră atât de digitalizată așa cum a făcut Facebook. Tot ce au făcut și au făcut bine a fost să inoveze. Și cred că acest lucru este definitoriu pentru orice echipă antreprenorială.

Inovația ca mod de a crea ceva nou

Inovația reprezintă un instrument pentru antreprenori prin intermediu căruia reușesc să valorifice schimbările din mediul în care operăm pentru a le transforma în oportunități pentru afaceri. Desigur, apare întrebarea dacă un antreprenor poate inova. Fiind la început de drum deseori ne gândim că nu avem resursele necesare pentru a inova, dar nu este chiar așa.

Pentru că îmi plac exemplele, să ne gândim la unul banal, care nu este din sfera tehnologiei, McDonald’s. Nu a inventat nimic, să ne înțelegem bine. Produsul lor este ceea ce puteai găsi de foarte mult timp în orice restaurant din Statele Unite. Adoptând anumite concepte și tehnici clasice de management și plecând de la întrebarea esențială ”care este valoare pe care o livrez clientului?”, dezvoltând procese și instrumente standard, stabilind anumite standarde, McDonald’s nu a făcut nimic altceva decât să se folosească mai bine de resursele existente. Astfel a obținut un randament mai bun, a creat o piață și un tip de client nou. Despre asta este antreprenoriatul.

Antreprenorii inovează, acesta fiind una din cele mai importante caracteristici a acestora. Nu trebuie să reinventăm lucrurile pentru a avea succes, ceea ce caracterizează un antreprenor este abilitatea a sesiza ceea ce nu funcționează acum în modul în care nevoia unor clienți este satisfăcută. Inovația creează resurse. O resursă nu reprezintă o resursă atâta timp cât nu îi este găsită o întrebuințare prin care se poate crea valoare economică. Să ne gândim la banalul mucegai, până când acesta nu a fost transformat și utilizat pentru producerea penicilinei nu a fost decât un parazit

Antreprenorii de succes nu stau și așteaptă până când o muză le dă o idee strălucitoare; ei muncesc, merg la birou și caută inspirația, observă lucruri. Nu caută ideea cea mare, inovația care va revoluționa industria, va crea un business de miliarde și va face pe cineva bogat peste noapte. Antreprenorii care încep cu ideea că vor construi o afacere mare pentru că asta cred despre idea lor, o fac în grabă și aceștia garantat vor eșua. Aș sublinia în grabă și nu neapărat faptul că gândesc la scară mare. Acești antreprenori fac de cele mai mult ori cele mai mari greșeli. O idee care aparent poate să fie mare se poate dovedi a nu fi nimic, dar inovația și combinația corectă a unor elemente de management (McDonald’s de exemplu) se pot transforma într-o afacere mare, foarte profitabilă

Indiferent de motivația pe care o au, fie că sunt bani, puterea, curiozitatea sau dorința de faimă ori recunoaștere, încearcă să creeze valoare și să aducă o contribuție potențialilor beneficiari. Antreprenorii de succes țintesc sus, ei nu se mulțumesc doar cu îmbunătățirea a ceea ce există deja sau să modifice starea actuală. Ei încearcă să creeze valoare adăugată și satisfacții noi și diferite, ei încearcă să convertească ceva material în resursă sau să pună resurse existente într-o combinație nouă și mult mai productivă.

În concluzie, nu încercați să reinventați apa caldă, încercați să vedeți unde puteți inova, observați ce nu merge bine, de ce clienții nu sunt în totalitate mulțumiți de oferta actuală, încercați înainte de toate să-i înțelegeți și să vedeți unde puteți crea valoare, o valoare pe care ei o percep și pentru care sunt dispuși să plătească

 

Cum să îți alegi expertul de care ai nevoie

expertSursa foto: Flickr
Un comentariu la unul dintre posturile mele de pe facebook m-a determinat să scriu un post nou – Ce este un expert?

Din ceea ce se spune Lorand Szasz – “persoana care deține cunoștințe temeinice și experiență într-un domeniu anume”. Din punctul meu de vedere este o definiție destul de largă, iar dacă ar fi să despic puțin această definiție aș spune că mă încadrez atât eu, cât și majoritatea celor care vor citi acest post.

Dar ce facem atunci cu pseudoexperții? Într-o societate digitalizată în care informația este foarte accesibilă, iar internetul abundă de păreri ale așa numiților experți mă întreb, omul care in mod legitim caută o părere a unui expert, ce face? Cum distingem între un expert și un expert?

În trecut această, să-i spunem titulatură, era dată de ani buni petrecuți într-o anumită poziție sau ani petrecuți în diverse poziții care ți-au oferit șansa să experimentezi și să deprinzi anumite abilități. Malcom Gladwell spune în cartea sa “Outliers” că ai nevoie de 10 mii de ore de practică într-un anumit domeniu pentru a atinge ceea ce generic numește expert, adică aproximativ 3 ani și jumătate. Asta presupune ca în aceste ore să îți utilizezi cunoștințele dobândite în ceea ce psihologi numesc “deliberate practice”; astfel poți să devii un master al subiectului respectiv sau într-un anumit domeniu.

Un nou studiu realizat la Princeton, contrazice cumva aceasta constatare a lui Gladwell și spune că doar 12% din această practică constantă a contribuit la îmbunătățirea acestei expertize sau a contribuit direct, dacă vreți, la a deveni un expert într-un domeniu. Nu am să insist prea mult asupra acestui studiu, dar aș concluziona că nu neapărat cele 10 mii de ore te fac expert, ci contează mai mult practica de zi cu zi.

În ziua de azi avem de-a face cu o pleiadă de experți sau așa numiți experți. La acest fenomen a contribuit foarte mult evoluția social media și a internetului. În acest context al economiei digitalizate în care găsim foarte mult conținut generat de utilizatori la fiecare minut este foarte greu să alegi între o părere avizată sau neavizată. Ca fapt divers, 90% din informațiile generate în mediul virtual au fost create în ultimii ani.

Având așa de multă informație la dispoziție și conținut digitalizat probabil te întrebi cum poți să distingi între conținutul de calitate, venit din partea unei persoane avizate sau recunoscute ca autoritate în domeniul sau subiectul respectiv, și părerea unor persoane mai puțin avizate, dar care posedă o anumită expertiză. În trecut puteai să mergi la biroul unei persoane și puteai să vezi diversele diplome sau atestate obținute de persoana respectivă; acesta era un criteriu des utilizat, iar pe baza dovezilor puteai să afirmi că persoana respectivă are expertiză dobândită nu doar citind cărți dar și practicând ceea ce știe.

Într-o societate extrem de digitalizată în care este ușor să îți construiești o imagine de expert, vine întrebarea legitimă în cine să ma încred sau mai bine spus în cine să mă încred că îmi dă un sfat bun sau rău (dacă putem să definim ce este un sfat bun și unul rău). Mulți asemenea experți uită de un lucru foarte important – responsabilitatea pe care o au. Doar pentru că ai expertiză dobândită citind cărți și faci recomandări pe baza acestora nu inseamnă că ești expert.

Să ne imaginăm următorul scenariu: un expert la un eveniment, mulți oameni în sală. Acest expert are carismă, este energetic, are toate ingredientele unui speaker motivațional, participanții se simt energici și simt că pot să le facă pe toate. Acest expert începe și dă sfaturi, participanții aflați sub euforia momentului sunt exaltați de sfaturile pe care le primesc. Se întorc la afacerile lor, implementează ceea ce au auzit, dar în final aceste sfaturi întârzie să dea rezultate. De cele mai multe ori participantul nu va spune că expertul a dat un sfat greșit ci va spune că este vina lui, sigur nu a făcut el ceva bine. Până să realizeze că sfatul primit a fost prost este deja prea târziu.

Acești experți au o responsabilitate foarte mare, pe care mulți nu și-o asumă. E foarte ușor să arunci cu vorbe citite, să stai ascuns în spatele unei imagini construite de profesioniști în social media, folosind toate tehnicile prin care poți influența oamenii și să pozezi în expert.

Chiar dacă mediul virtual ne oferă multe păreri, sunt câteva lucruri după care te poți orienta astfel încât să poți distinge între un expert și o persoană care deține doar expertiză. Uite doar câteva categorii de care poți să te ferești:

1. Expertul star – individul care pozează în persoana de succes care și-a construit sau este în curs de a-și construi un imperiu, face multe afaceri și aplică diverse tehnici care, în cazul lui au funcționat. De cele mai multe ori îți va spune să aplici ceea ce a făcut el pentru că sigur vei avea succes. Scrie cărți, vorbește mult la evenimente. Înainte de a asculta și aplica pe urmă ceea ce îți recomandă încearcă să vezi dacă succesul lui se datorează unui context anume, dacă acest context poate fi generalizat. Din experiența mea nu exista o soluție care să se potrivească tuturor, în momentul în care recomanzi ceva, în calitate de expert, ar fi bine să ai în vedere contextul în care cineva își desfășoară activitatea și foarte important dinamica industriei respective.

2. Activistul Social media – este tipul de expert care încearcă să-și construiască o imagine plecând de la postările unor materiale sau știri importante. Vorbește despre diverse teorii în management sau strategie, fără să reușească să înțeleagă exact subiectul. Este foarte activ în mediul virtual, de cele mai multe ori te bombardează cu mesaje utilizând diversele canale online, te invită la ultimele evenimente concepute special pentru tine. A avea un blog nu este ceva rău (drept dovadă că mi-am făcut un blog), a posta diverse materiale de referință nu este ceva rău, mai ales dacă acestea vin în sprijinul unor păreri personale pe care le-ai exprimat ca expert în diverse ipostaze. A te promova nu este rău (este chiar indicat), dar toate acestea le faci cu responsabilitate și curajul de a-ți susține părerea personală.

3. Analistul – este persoana care emite păreri sau recomandări utilizând informații din trecut, încercând să prezică ce se va întâmpla. De cele mai multe ori aceste tip de expert va eșua în recomandări, mai ales într-un mediu care se mișcă foarte repede așa cum sunt industriile cu multă inovație. Nu spun că nu este bine să lucrezi cu analiști sau că nu avem nevoie de ei, dar înainte de a accepta sfatul primit de la ei ar fi bine să te întrebi care este probabilitatea ca viitorul să replice trecutul, chiar dacă istoria se repetă, se repetă în aceleași condiții? Un studiu realizat în rândul a 250 de experți și analiști fie economici, fie politici, care au realizat peste 80 de mii de predicții în ultimii 20 de ani, sugerează că, în medie, predicțiile lor nu sunt cu nimic mai bune decât șansele de a nimeri tabla ale unei maimuțe care aruncă cu săgeți la o tablă de dart.

4. Parțialul profesionist – de cele mai multe ori acest tip de expert face oarecum imposibilă oferirea unei păreri imparțiale. De ce? Pentru că depinde foarte mult de care parte a baricadei se află, în sensul în care atunci când este de partea celui care vinde într-o tranzacție atunci va avea o părere, dacă se va afla de partea celui care vinde va avea o altă părere. Este foarte greu să rămână imparțial atunci când se află de una sau de partea cealaltă a baricadei, întotdeauna va fi părtinitor. Atunci când primești sfaturi de la o asemenea persoană mai întâi încearcă să vezi dacă nu are o agendă ascunsă. De cele mai multe ori încercăm să obținem sfatul de la o persoană care lucrează în domeniul în care dorim să inițiem ceva sau cineva apropiat unui domeniu, ar fi bine să înțelegem care este raționamentul pentru care este dispus să ne ofere sprijinul. Dacă simte că dorești să intri într-o zonă în care el este foarte activ și poți să-i periclitezi poziția atunci mai bine nu.

5. Expertul confuz – acest tip de expert nu prea înțelege corelația între cauză și efect. Anumite studii sugerează că unii copii care cântă la diverse instrumente muzicale sau sunt înrolați în diverse programe ce au la bază practicarea muzicii performează mai bine la matematică. Acest lucru nu înseamnă neapărat că trebuie sa înscrii copilul la un asemenea program pentru a face fața sau performa mai bine la matematică. Înțelegerea greșită a cauzei și efectului produs poate conduce de cele mai multe ori la sfaturi proaste. Este foarte ușor pentru un expert să spună că dintr-o anumită cauză o companie performează mai bine decât alta, fără să ia în calcul toate elementele. Sunt multe exemple de business care nu au reușit să fie copiate (să ne gândim doar la mesagerii Dabawalla: companii cum sunt UPS, DHL. FedEx au încercat să copieze sistemul și nu au reușit). Nu am să intru în detalii eventual pot sa revin cu un post dacă există interes.

Acum ai o idee și un tipar iar data viitoare când e să alegi un expert știi de cine să te ferești.

Cum să te prezinți în fața unui investitor?

“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană” ca să citez o replică celebră din filmul Filantropica a lui Nae Caranfil. Dar nu orice poveste; și aici consider că mulți antreprenori greșesc. Din încercarea de a contura o poveste în jurul unui client ideal, mulți pierd din vedere esențialul, și anume: nu orice poveste trezește interesul sau curiozitatea unui investitor. De cele mai multe ori investitorii nu investesc în business per se, ci investesc în povestea despre business.

Am văzut destul de multe echipe antreprenoriale la început de drum care au avut șansa să cunoască investitori, iar când se aflau în fața acestora au clacat.

Atunci când cauți finanțare pentru ideea ta trebuie să fii în stare să spui o poveste scurtă într-o propoziție, sau un paragraf sau o prezentare mai lungă, un pitch. Pentru o companie în căutare de finanțare se impun toate cele trei variante.

Luna aceasta am participat la mai multe evenimente de pitching. A fost Venture Connect apoi Cafeneaua de Inovare și nu cred că am văzut o prezentare care să-mi râmână întipărită puternic în memorie. Și asta pentru că antreprenorii care au prezentat nu sunt pregătiți să ridice bani pentru finanțare. Măcar au încercat ceea ce este lăudabil, dar un asemenea demers poate să le afecteze demersul pe termen lung.
InvestorSursa foto: Pinterest

Există o structură corectă sau o abordare corectă?

Nu știu, cert este că nu există one size fits all. Ceea ce știu însă este că majoritatea antreprenorilor care au ridicat bani aveau ceva în comun. Și anume:

  1. Un elevator pitch – ingredientele esențiale pentru acest tip de prezentare sunt tracțiunea, adică interesul clienților sau potențialilor clienți față de produs sau serviciu, produsul, echipa și ceea ce se cheamă social proof. Ceea ce contează cel mai mult pentru un investitor este tracțiunea.
  2. O propoziție definitorie. Ce înțeleg prin asta? O propoziție care definește viziunea pentru afacerea ta: este ceea ce vor folosi cei care o aud pentru a vorbi despre ideea ta de business.
  3. O prezentare scurtă compusă din nu mai mult de 10 slide-uri, care spune o poveste clară despre produs, tracțiune, planuri și echipă.
  4. Nu ai nevoie de un plan de business, cel puțin nu în această fază.
  5. Nu cere niciodată semnarea unui NDA – Non discloser agreement sau acord de confidențialitate. Nu ai nevoie de așa ceva.

Am să încerc să detaliez puțin.

Tracțiunea reprezintă interesul manifestat de grupul țintă definit sau masa de clienți pe care îi ai în vedere, poți să te gândești și din perspectiva product/market fit. Tracțiunea este dată de eventualul profit pe care îl realizezi, veniturile încasate, numărul de clienți (utilizatori, în cazul unor servicii fie acestea și online). Pentru a demonstra că ai tracțiune sau poți genera interes pentru ceea ce oferi e bine să testezi cât mai mult, vorbește despre ceea ce faci și cum intenționezi să rezolvi problema celor aflați în nevoie, apoi, pe baza feedback-ului primit ajustează și mai apoi ieși cu produsul sau serviciul în piață. Îți recomand să faci asta înainte de a demara procesul de ridicare a banilor de care ai nevoie. Dacă acest lucru este imposibil atunci încearcă să pui ideea pe hârtie și stai de vorbă cu clienții tăi, încearcă să afli răspunsul la următoarele întrebări “Produsul sau serviciul oferit rezolvă problema ta? Cât ai fi dispus să plătești pentru asta?“ Investitorii doresc să investească în idei care reușesc cu sau fără ajutorul lor.

O propoziție definitorie este o propoziție scurtă care să definească ceea ce vrei să faci. De exemplu: “Flickr for video“ (YouTube); “We network networks“ (Cisco); “Create your own social network“ (Ning); “The entrepreneurs behind the entrepreneurs“ (Sequoia Capital) și altele. Sunt propoziții scurte pentru care vei fi ținut minte. Care sunt ingredientele pentru o propoziție de succes? În primul rând trebuie să fie scurtă, în al doilea rând auditoriul trebuie să înțeleagă deja contextul sau asocierea făcută (Flickr, etc.), în al treilea rând să nu fie asociat cu tagline-ul companiei sau motto-ul (motto-ul YouTube este “Broadcast yourself“, după cum vezi face referire mai degrabă la ceea ce îți oferă ție, pe când fraza scurtă prezentată unui investitor poziționează produsul tău în termeni de dimensiune și ce vrei să faci).

Dacă propoziția definitorie pune produsul tău în context, adică ce vrei să faci și are scopul de a atrage atenția, un elevator pitch are menirea de a obține o întâlnire. De cele mai multe ori aceste prezentări sunt necesare pentru a fi trimise investitorilor fie direct fie prin intermediari sau dacă ai șansa să te întâlnești cu investitorul atunci direct. Există o structură care e bine să o respecți – am să revin cu un post pe tema aceasta.

Un pitchdeck este o prezentare care nu ar trebui să depășească mai mult de 10 slide-uri și care ar trebui să spună o poveste despre produs, tracțiune, planuri și echipă. O structură indicativă ar fi: Slide 1 – Titlu, Slide 2 – Sumar, Slide 3 – Problema, Slide 4 – Soluția, Slide 5 – Tehnologia utilizată, ce este diferit, Slide 6 – Marketing, Slide 7 – Vânzări, Slide 8 – Competiția, Slide 9 – Milestones și Slide 10 – Echipa plus date de contact. Bonus poți să mai adaugi Slide 11 – Concluzii și Slide 12 – Date financiare.

Acum sper să fii ceva mai pregătit pentru a te prezenta în fața unui investitor. Nu uita că acest demers este un proces lung și anevoios, nu te speria la primul refuz, mergi mai departe fi consecvent. Dacă crezi în ideea ta atunci sigur vei găsi pe cineva dispus să investească alături de tine. Dar pentru asta ai nevoie de pregătire.

Despre mentorat sau Consiliul Director Personal

Poate părea un subiect mai puțin interesant dar eu cred că merită dezbătut. De ce? Voi încerca să ofer un răspuns în această postare.

În experiența mea, acumulată de-a lungul anilor am fost pus în situația de a avea nevoie de un mentor – pe care însă nu l-am întâlnit la momentul în care îl căutam. Iar când am crezut că l-am întâlnit, nu am știu exact ce anume să-i cer. Anii au trecut, eu am acumulat experiență și din situația inițială în care căutam un mentor, am ajuns în cea în care am devenit mentor, pentru mai multe persoane, antreprenori sau start-up-uri.

De cele mai multe ori însă am întâlnit antreprenori care fie au fost în aceeași situație ca mine – erau în căutarea unui mentor, l-au întâlnit dar nu au știut cum să valorifice situația, fie pur și simplu, au întâlnit un mentor care nu știa cum să-i ajute. Ceea ce, din păcate, se întâmplă destul de des în ziua de azi.

mentorat-consiliul-director-personal

Când avem nevoie de un mentor?

În evoluția noastră ne dăm seama că avem nevoie de mentori sau sponsori pentru a deveni mai buni în ceea ce facem și pentru a ne dezvolta. Nu numai din punct de vedere profesional ci și al business-ului. Dar ce înseamnă să ai un mentor sau un sponsor și cum anume să lucrezi cu el este mai greu de înțeles, din mai multe motive.

În primul rând, pentru că ne lipsește cultura mentoratului sau a ceea ce se cheamă sponsor (aici nu ma refer la sponsorizările făcute de companii desigur, ci la găsirea în cadrul companiei a unei persoane, de obicei un membru senior al echipei, care să te ajute să crești).

În al doilea rând, prea puțin ne caracterizează cultura pasului lateral în favoarea unui alt coleg sau membru al echipei. Obiectivul unui astfel de pas lateral este ca prin dezvoltarea membrilor cu potențial să crești per total valoarea echipei, aspect care te va ajuta indirect în propria ta evoluție profesională. Dacă lucrezi cu oameni buni, munca ta va avea rezultatele mai bune, vei putea fi mai eficient și vei inova mai rapid.

Însă, în ultimul timp acest lucru a început să se schimbe; au apărut mai multe programe de mentorat, unele inițiate de mine alături de colegii de-ai mei, cum ar fi de exemplu Business Mentoring Program; altele ca parte din programe de educație cu o componentă de mentorat. Un exemplu în acest sens este programul de mentorat „101 companii de la stres la succes” din cadrul inițiativei Romanian Business Leaders, program din care fac și eu parte.

Ce am constatat este că antreprenorii nu știu cum să lucreze cu mentori sau cum să dezvolte o relație cu aceștia. Există, de asemenea, cazuri în care cei care sunt în postura de mentor nu știu ce anume presupune acest lucru.

Drept urmare am să încerc ca prin această postare să ofer o imagine a ceea ce înseamnă să lucrezi cu un mentor sau un sponsor.

Pentru început vă propun un mic test preluat de la Harvard care se intitulează generic “Ce nu știi despre mentoratul eficient”. Testul include 7 întrebări prin care poți determina cât de pregătit ești să lucrezi cu un mentor sau cu un sponsor. Răspunsurile corecte se află la finalul postului.

Cât de pregătit ești să lucrezi cu un mentor sau un sponsor?

1. Este important să-ți definești obiectivele de mentorat și așteptările:
A. în consultare cu managerul tău;
B. la începutul relației de mentorat;
C. după ce ai avut o serie de întâlniri cu mentorul tău și ați dezvoltat o relație solidă;
D. după ce ai primit feedback referitor la punctele tale tari și slabe ca urmare a unei evaluări.

2. Un sponsor depășește limitele mentoratului tradițional prin:
A. după stabilirea unei legături formale între tine și departamentul HR pentru mentorat;
B. lucrând direct cu managerul tău pentru a a stabili un parcurs de dezvoltare personală;
C. utilizând influența acestuia pentru a face lobby în favoarea inițiativelor și avansării tale;
D. crearea unui post în departamentul sponsorului.

3. Grupul tău informal de mentori selectați în “consiliul tău director personal” ar trebui să fie compus din:
A. diverse persoane din cadrul companiei care au un interes în cariera ta;
B. directori care dețin poziția la care tu aspiri să o ocupi într-i bună zi;
C. prieteni apropiați care înțeleg punctele tale forte și obiectivele tale;
D. diverși specialiști din rețeaua ta care te pot sfătui în diversele provocări pe care le ai.

4. Co-mentoratul este o opțiune valoroasă atunci când:
A. ai nevoie de îndrumare de la mai mult de o persoană;
B. ai o abilitate specifică pe care vrei să o dezvolți și una pe care o poți transmite;
C. tu și colegul tău aveți nevoie de îndrumare de la aceeași persoană;
D. ai nevoie să-ți dezvolți mai multe competențe și abilități.

5. Într-o relația de mentorat inversă:
A. Mentee-ul întoarce ceea ce a primit prin mentorarea unui coleg junior;
B. Mentee-ul primește suport după ce a făcut o greșeală;
C. Mentorul oferă suport adresând întrebări;
D. Mentorul învață de la mentee și din procesul de mentorat.

6. Poți să-ți dezvolți o rețea mai bună prin:
A. încurajând membrii rețelei să-și dezvolte propriile rețele;
B. stând departe de relațiile parazitare care îți consumă energie și concentrându-te pe cei care aduc energie pozitivă și te ajută șă-ți atingi obiectivele;
C. apelând la persoane care împărtășesc aceleași interese și valori cu ale tale;
D. intrând în contact cu cât mai mulți oameni noi.

7. Durata ideală pentru o relație de mentorat ar trebui să dureze:
A. 1 an;
B. 5 ani;
C. pe parcursul carierei;
D. atât timp cât ai nevoie, nici mai mult nici mai puțin.

Câteva mituri de demontat

Mentoratul a evoluat foarte mult în timp. Dacă în trecut, când discutam despre mentorat, gândul ne ducea la o serie de directori executivi care ofereau consiliere sau sprijineau de-a lungul anilor membrii juniori ai echipei sau în general pe cei aflați la început de drum, acum mentoratul este mai degrabă alcătuit dintr-o serie de sfaturi adaptate unor situații punctuale și surse provenind din gândirea sau experiența colectivă a oamenilor de afaceri care s-au mai întâlnit cu situații similare. Poate tocmai de aceea, am observat că încă persistă în rândul celor care ar dori să beneficieze de sprijinul unui mentor, o serie de mituri pe care voi încerca să le demontez.

I. Trebuie să găsești un mentor perfect – De ce este acesta un mit? Pentru că este puțin probabil să reușești să evoluezi – atât în carieră cât și în afaceri în general – apelând doar la un singur mentor;
II. Mentoratul presupune o relație formală pe termen lung – Avem de a face cu un mit deoarece lucrurile sunt într-o continuă schimbare, atât din punct de vedere al carierei cât și al afacerilor. De aceea ar fi nerealist să te aștepți la formalizarea relației de mentorat pe termen lung. Mai degrabă poate ar trebui să privești mentoratul ca pe un instrument la care să apelezi atunci când ai nevoie;
III. Mentoratul este doar pentru începători (juniori) – Nimic mai neadevărat. Chiar și persoanele aflate pe poziții de senioritate în companii au nevoie de mentorat din partea unor oameni mai experimentați, aspect valabil mai ales când aceștia acced la poziții superioare. Pentru acești oameni inițierea nu s-a terminat – oricând pot apărea noi provocări pentru care să aibă nevoie de suport din partea unei persoane mai experimentate. Greșeala cea mai frecventă este să crezi că te-ai gândit la toate;
IV. Mentoratul este o activitate făcută de cei mai experimentați, care fac asta din bunătate – Avem din nou de a face cu un mit pentru că prin chiar definiția sa, relația de mentorat este una reciproc avantajoasă și nu unidirecțională.

Stabilește-ți corect obiectivele

Din experiența mea mulți dintre cei care lucrează sau încercă să apeleze la mentori nu sunt conștienți de ce au nevoie. Și atunci se naște întrebarea legitimă – de ce fel de mentori am nevoie și unde îi pot găsi?

Răspunsul nu este simplu, dar dacă te aștepți ca o persoană înțeleaptă să te remarce și să te ajute să-ți atingi potențialul, cu siguranță te așteaptă o dezamăgire. Cel mai bine este să controlezi tu procesul și să cauți acele persoane care pot să te ajute să-ți atingi obiectivele personale sau de business. Aici apare prima dificultate: majoritatea dintre noi nu știe să lucreze cu obiective și de cele mai multe ori nu știm ce vrem sau unde ne dorim să ajungem din punct de vedere al afacerii

Pentru a reuși să identifici corect mentorul sau sponsorul potrivit, îți recomand să clarifici mai întâi care sunt obiectivele tale de învățare. Prima întrebare și poate cea mai importantă este: “Am nevoie de expertiza tehnică sau strategică?” În funcție de răspunsul la ea îți stabilești obiectivele personale.

Iată în continuare câteva întrebări care să te ajute la stabilirea obiectivelor:

  • Ce vrei cu adevărat să fii sau să faci? – nu te gândi doar la nivel de obiective de business ci și la pasiunile tale, pentru că acestea te vor ajuta în momentele dificile;
  • Care dintre lucrurile pe care le faci bine te ajută să ajungi unde ți-ai propus? Care sunt punctele tale forte care te vor ajuta la atingerea obiectivelor?
  • Care sunt lucrurile pe care nu le faci bine și te împiedică să îți ating obiectivele? Fii sincer cu privire la punctele tale slabe, la provocările pe care le ai sau la blocajele care îți îngreunează drumul;
  • Ce vei face mâine altfel, diferit, pentru a răspunde acestor provocări?
  • Unde ai nevoie cel mai mult de ajutor și cine anume te poate ajuta?

Nu îți stabili mai mult de trei patru obiective pe care să le atingi cu ajutorul unui mentor sau sponsor și nu uita să comunici aceste obiective mentorului sau sponsorului tău.

Ai nevoie de un mentor sau de un sponsor?

Înainte de a decide dacă ai nevoie de un sponsor sau mentor, să vedem care este diferența între cei doi:

Mentorul:

  • Poate să ocupe orice poziție ierarhică;
  • Oferă suport emoțional, feedback despre cum să îmbunătățești diverse aspecte ale stilului personal de lucru sau management;
  • Constituie un model pentru tine;
  • Ajută mentee-ul (cel care beneficiază de experiența seniorului) să facă față diverselor politici din interiorul companiei, sau sprijină antreprenorii în depășirea anumitor blocaje;
  • Se străduiește să crească încrederea în sine a mentee-ului;
  • Se concentrează pe dezvoltarea personală și profesională a mentee-ului.

Sponsorul:

  • Trebuie să fie un membru senior în companie și să dețină influență;
  • Oferă protégé-ului expunere în fața altor executivi care îl pot ajuta să crească profesional; sau unui antreprenor din punct de vedere al afacerii
  • Se asigură că protejații lui sunt avuți în vedere pentru cele mai promițătoare oportunități sau provocări din cadrul companiei;
  • Își ferește protejații de orice publicitate negativă care ar putea dăuna relațiilor cu alți membri seniori ai echipei de conducere;
  • Se străduiește să obțină promovarea protejaților săi.

Provocarea abia acum începe

Identificarea mentorului sau mentorilor potriviți este un proces destul de lung, dar nu imposibil. Totul pleacă de la obiectivele de dezvoltare personală; odată acestea stabilite, poți începe să identifici oamenii care te vor ajuta la atingerea lor. Și nu uita cel mai important lucru și anume: caută pe cineva cu experiența relevantă necesară în atingerea obiectivelor tale.

Răspunsurile corecte la testul din blog sunt: 1b, 2c, 3d, 4b, 5d, 6b, 7d.

Acum sper că ești ceva mai pregătit să lucrezi cu un Consiliu Director personal.

Primul pas

Cât de greu poate fi? Aparent o întrebare simplă pe care ne-o punem de fiecare dată când ne aflăm în fața unei provocări lansate de cineva, sau pur și simplu în momentul în care ne decidem să demarăm o afacere sau un blog. Cât poate fi de greu? X și Y au reușit, eu de ce nu aș putea să o fac? O serie de întrebări se perindă în capul nostru, răspunsul fiind, de cele mai multe ori, același: nu este pentru mine, eu nu pot să o fac, sigur nu pot, cei care au făcut-o au talent, au tot ce le trebuie, mie îmi lipsește ceea ce au alții.

Cât poate fi de greu?

Pe măsură ce stau și scriu îmi dau seama că acestea sunt false probleme, bariere artificiale pe care le punem în fața noastră fără un motiv anume, lucruri care fac parte mai degrabă dintr-un mecanism de autoapărare. Ne este teamă, ne este teamă de ce spune lumea din jur, ne este teamă de ce vor spune părinții, frații, prietenii, practic toți cei dragi, ne este teamă să nu-i dezamăgim într-un fel în cazul în care nu reușim. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care spunem de cele mai multe ori “Nu” unei inițiative. La asta aș mai adăuga și încăpățânarea cu care căutăm scuze doar ca să nu facem ceva, ceva pentru noi, prin care să ne simțim împliniți.

Și eu m-am aflat în această situație, recunosc. Exemplul este chiar acest blog. Chiar dacă primele discuții legate de lansarea unui blog le-am purtat încă din 2012 cu Dragoș Roua, a fost nevoie de 3 ani să mă mobilizez și să încep să scriu. De ce? Exact pentru motivele de mai sus.

Cat de greu poate fiSursa foto: http://goo.gl/2zqmfx

Chiar dacă mulți m-au încurajat în acest sens, de fiecare dată găseam câte o scuză: eu nu am fost bun la compunere – ceea ce este adevărat – eu nu mă pricep la scris, sunt mult prea sintetic și nu îmi place să scriu povești… găseam scuze de fiecare dată. Acum m-am oprit din a căuta scuze, am făcut primul pas și sunt decis să merg mai departe.

În urmă cu două luni, mai exact pe 14 ianuarie, lansam o întrebare pe pagina personală de Facebook: să-mi fac un blog sau nu? Recunosc că am fost plăcut surprins de feedback-ul primit, foarte util și constructiv. Acesta a fost primul pas.

De foarte multe ori am văzut antreprenori sau intraprenori care au aceeași dilemă: De unde încep?

În ultimii ani am fost expus destul de mult mediului antreprenorial românesc și internațional. De foarte multe ori am văzut antreprenori sau intraprenori care au aceeași dilemă: De unde încep? Într-o formă sau alta, orice afacere își datorează succesul unui proces, uneori intenționat, alteori accidental, de experimentare de tip “trial-and-error ”.

Dacă aveți curiozitatea să faceți o cercetare, veți observa că aproape orice inițiativă antreprenorială s-a născut dintr-o idee care diferă aproape în totalitate de ideea inițială.

De exemplu, în urmă cu câțiva ani, doi antreprenori din US au fondat o companie numită Odeo, prin care au lansat un serviciu care îi ajuta pe utilizatori să-și organizeze podcast-urile. Compania a obținut o finanțare din partea Charles River Ventures. Din varii motive, unul dintre fondatori a plecat și a fondat o nouă companie numită Obvious, care ulterior a achiziționat Odeo. În urma achiziției a decis să comercializeze un serviciu pe care echipa Odeo îl testa de ceva timp. Șapte ani mai târziu s-a născut Twitter, o platformă cu sute de milioane de utilizatori, venituri anuale de peste 500 de milioane de dolari și o valoare estimată de 25 de miliarde dolari. Și toate acestea după doar prima zi de tranzacționare la bursă, în noiembrie 2013. Care este motivul pentru care au reușit? Secretul – dacă vreți să-i spuneți așa – nu stă în ideea în sine, ci în experimentarea de genul “trial-and-error” care, de cele mai multe ori, poate transforma o simplă idee într-o propunere de business câștigătoare.

Secretul – dacă vreți să-i spuneți așa – nu stă în ideea în sine, ci în experimentarea de genul “trial-and-error”

Un studiu realizat de Shikhar Ghosh, Senior Lecturer la Harvard Business School, a relevat faptul că 75% dintre start-up-urile care au primit finanțare de la fonduri de investiții nu au reușit să întoarcă investitorilor capitalul investit în ele de către aceștia și nici să genereze randamente pozitive. Toate acestea în ciuda faptului că start-up-urile în discuție reprezentau crème de la crème, fiindcă altfel nu ar fi obținut finanțarea. Dintre aceste companii, 95% nu au reușit să atingă țintele financiare stabilite în planurile de afaceri. Doar 40% dintre cele peste 10.000 mii de companii de software care au reușit să obțină finanțare și să primească bani de la un investitor, fie el și instituțional, au atins o valoare la exit de 1 miliard USD. Adică 0,4%. Mai mult decât atât, peste 50% dintre companii nu trăiesc suficient de mult și ajung să se închidă după primii 5 ani de existență.

În esență cred că, de cele mai multe ori, inițiativele antreprenoriale eșuează nu pentru că au neapărat idei rele la bază, ci din alte două motive, și anume:

  1. puținul timp alocat cercetării, în sensul de validare a ideii prin produsul sau serviciul oferit clienților;
  2. tratarea unui start-up ca fiind fratele sau sora mai mică a unei corporații, prin asta înțelegând neglijarea nevoii de a realiza un plan de afacere detaliat chiar la început de drum și oferirea unui produs care pornește de la faza de dezvoltare la testarea de către client sub forma de alpha, beta, utilizând feedback-ul primit pentru a creiona un produs final. Acest tip de abordare se potrivește unei companii care are deja o bază de clienți și, mai mult decât atât, îi cunoaște foarte bine.

Dacă o companie matură își permite să aloce resurse pentru cercetare de piață și/sau pentru a testa un produs, pentru un start-up lucrurile stau puțin diferit, în sensul că, cel mai adesea, echipa de fondatori sau fondatorul pleacă de la premisa că ei știu exact ce își doresc consumatorii, fără a aloca prea mult timp înțelegerii comportamentului acestora pentru a identifica în mod corect ceea ce își doresc ei cu adevărat. Focusul acestora se pune de cele mai multe ori pe ieșirea cât mai repede pe piață cu un produs sau serviciu. Reușita unei idei constă în răbdarea cu care echipa sau antreprenorul reușește să iasă în stradă și să stea de vorbă cu consumatorii, indiferent dacă aceștia sunt persoane fizice sau companii, punând întrebări care să le testeze ipotezele și corectând acolo unde nu se potrivesc lucrurile. O altă greșeală des întâlnită printre antreprenori derivă din abordarea eronată a design-ului unui produs sau serviciu, plecând de la ideea că ei știu deja ce își doresc clienții, deși nici măcar nu și-au testat supozițiile, riscând astfel să scoată pe piață un produs sau un serviciu care nu se vinde.

Eu am făcut primul pas și am primit un feedback care m-a încurajat să merg mai departe.

Eu am făcut primul pas și, încercând să obțin părerea potențialilor mei cititori, am primit un feedback care m-a încurajat să merg mai departe. Deși nu am vorbit prea mult despre ceea ce voi scrie ci doar am testat ideea, feedback-ul primit a fost încurajator. Am o idee despre ce mi-aș dori să reprezinte acest blog, însă sunt convins că voi primi feedback pe care îl voi încorpora în planul pe care îl am deja, astfel încât să devină un produs de succes.

Bun Venit!

În curând vă aștept să citiți aici articolele mele. Voi aborda subiecte de actualitate despre antreprenoriat, strategie, management, leadership, precum și alte idei și informații interesante.